Teatru: „Însemnările unui nebun”

Luni, 25 martie, ora 19:00, la Academia de Muzică

Însemnările unui nebun
Spectacol de teatru în două acte, cu pauză
După texte de N. V. Gogol, Franz Kafka, Philip Roth, Florin Piersic Jr., Eugen Ionescu

O uvertură de spectacol scrisă de Jorges Louis Borges

Intrarea liberă!

Regia și dramaturgia : Teodor Alin
Asistent de regie : Alexandra Ciurbe
În distribuție: Teodor Alin, Titus Homei, Marius Aron, Samia Saleh, Daniela Donica, Alexandra Ciurbe, Radu Rad, Eduard Ferenczi, Victoria Chicu, Amelia Tămaș
Dirijor: Clara Maria Bobiș

În program lucrări muzicale de : Mariana Sadovska, Chris Lawry, P. I. Ceaikovski, Ljube, Ada Milea, Philip Glass

Textul spune povestea lui Aksenti Ivanovici, un funcționar public sărac – nemulțumit de propria condiție, în special de orânduiala societății în care trăiește – și a declinului său previzibil către schizofrenie. Întreaga poveste este prezentată sub forma unor însemnări din jurnalul personal al lui Aksenti, din care aflăm despre obsesia sa puternică pentru fata directorului, Sofia, rivalitatea apăsătoare cu un Șef de secție plin de frustrări, admirația pentru Marele Director sau scrisorile pe care, două cățelușe rafinate și le-au scris reciproc: totul creionat hiperrealist în mintea Anti-victimei Aksenti.
În cele mai multe adaptări ale nuvelei, Aksenti sfârșește tragic, în ipostaza de victimă, iar celorlalte personaje importante ale textului li se taie orice drept la replică, la identitate proprie. În viziunea mea regizorală, toate personajele capătă culoare, formă, gust, miros, nervi și sentimente, prin ele însele. Întocmai ca artiștii restauratori de fotografii vechi, m-am ridicat mai sus decît latura fadă a textului cenușiu gogolian, dorind să exploatez întregul potențial ale acestor minunate portrete prezente în text, adăugând culoare, claritate și, în cele din urmă, Actualitate.
Pentru mine, Aksenti Ivanovici devine, până la finalul piesei, un artist suprem, o anti-victimă. Întregul spectacol va constitui o vastă artă poetică. Creionez, în tușe fine, sugestive, întocmai ca un machiaj de bun simț, șase tipologii ale artistului modern, respectiv șase ipostaze ale artistului la diferite vârste sau trepte pe scara socială. Laitmotivul artistului sau al creației va fi simțit pe parcursul scenelor meticulos construite, deși cuvântul „artist” va fi auzit o singură dată, în minunata uvertură vorbită a spectacolului, scrisă de Jorges Louis Borges. Diferitele confesiuni sau accese de furie ale personajelor, care aparent vorbesc despre complexe sau frustrări, nu sunt nimic altceva decît voci și pseudo-ecouri ale artiștilor ce ar fi putut să devină, dar nu au fost. Cu excepția lui Aksenti, căruia, odată ce s-a pornit la drum, împreună cu servitoarea sa Mavra (un manechin lipsit de viață) ca Don Quijote cu al său Sancho Panza, nu-i va sta nici o moară de vînt în cale spre marele său vis : Acela de a ajunge Rege! Artistul suprem, ce va conduce și se va îngriji toate sentimentele spectatorilor săi. Munca îi va fi coroană, iar Arta, tron.
„Dacă soarele ,într-o dimineață,
ar putea străluci pe cât de tare îmi luminezi tu sufletul de-o viață,
Pământu-ntreg nicicând n-ar mai simți
Răceala, întunecimea nopții ! ”

Va spune, la un moment, Aksenti, în finalul actului întâi.

– Teodor Alin

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close